ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACORDÓR s. (MUZ.) cheie. (~ pentru pian.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acordór (persoană) s. m., pl. acordóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acordór (instrument) s. n., pl. acordoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACORDÓR1 ~oáre n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. /<fr. accordoir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACORDÓR2 ~i m. Persoană care acordează și repară instrumente muzicale. /<fr. accordeur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink