Dex acre

ÁCRU², -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU¹, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m²). – Din fr. acre.

ÁCRU², -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ȘOÁLDINĂ, șoaldine, s. f. Mică plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale și cu flori galbene-aurii, dispuse în inflorescențe (Sedum acre). – Șold + suf. -ină.

ÁCRU¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus

ÁCRU² ~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre

ȘoÁldinĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene-aurii, dispuse în inflorescențe, care crește pe ziduri vechi și pe locuri nisipoase sau pietroase. /șold + suf. ~ină

ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m², folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].

ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m²), în țările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)

ÁCRU², -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU¹, acri, s. m. Unitate de măsură de suprafață egală cu 4067 de metri pătrați (sau, în anumite țări, cu valori variabile). – Fr. acre.

ácru³ (gust) (a-cru) s. n., art. ácrul

ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.

ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.

PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.

SARE-ÁCRĂ s. v. alaun.

ȘOÁLDINĂ s. (BOT.; Sedum acre) (reg.) oloisă, șerpariță, șerpânță, trânji (pl.), trânjin, buruia-nă-de-trânji, iarbă-de-șoaldină.

Acru ≠ dulce

ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).

ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre

ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii

ápă ácră s. f. + adj.

piátră-ácră s. f. (sil. -tră)

șoáldină s. f., g.-d. art. șoáldinei; pl. șoáldine

ácru, -ă adj. (lat. pop. acrus îld. acer, acru; it. sp. pg. agro, fr. aigre). Care are gustu lămîiĭ, acid, înțepător: un vin acru de-ți sare căciula' n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulțămit” [!]: o față acră. Vest. Murat: varză acri.

ACRE, stat în V Braziliei; 152,6 mii km²; 406,8 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Rio Branco. Plantații de cauciuc, orez, trestie de zahăr și cafea.