ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, timpul de față, prezent2. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde prezentului. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACTUALITÁTE s.f. Timpul de față, prezent. ◊ De actualitate = care se petrece, care interesează în momentul prezent. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pron. -tu-a-. / cf. fr. actualité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACTUALITÁTE s. f. timpul prezent. ◊ ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. (< fr. actualité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Faptul de a fi actual. ♢ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde momentului prezent. ♦ Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, plină de interes. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACTUALITÁTE s. contemporaneitate, prezent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Actualitate ≠ inactualitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
actualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. actualității; pl. actualități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
actualitáte f. (d. actual; fr. actualité). Calitatea de a fi actual (proaspăt, interesant): acest fapt nu maĭ este de actualitate. Fapt actual, întîmplare de azĭ orĭ nu prea veche: presa trăĭește din actualitățĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACTUALITÁTE ~ăți f. 1) Timpul de față. 2) Caracter actual. 3) pl. Evenimente curente. ◊ De ~ ceea ce se petrece sau are importanță în prezent. [G.-D. actualității; Sil. -tu-a-] /<fr. actualité, lat. actualitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink