Dex acustic

ACÚSTIC, -Ä‚, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepÈ›ionează sunete, care aparÈ›ine acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveÈ™te la transmiterea vocii pe nave, în puÈ›uri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepÈ›ionează sunete È™i se înlesneÈ™te perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării È™i recepÈ›ionării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiÈ›ie. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ä‚ adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepÈ›ionează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întăreÈ™te sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].

ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique)

ACÚSTIC, -Ä‚, acustici, -ce, adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepÈ›ionează sunete. ◊ Cornet acustic = mică pâlnie care întăreÈ™te sunetele È™i pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. – Fr. acoustique (< gr.).

acústic adj. m., pl. acústici; f. sg. acústică, pl. acústice

acústic, -ă adj., (vgr. akustikós). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic, cornet care adună sunetele ca să le auzĭ maĭ bine. S. f., pl. ĭ. Fiz. Știința sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ sălĭ: acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic.

ACÚSTIC acústică (acústici, acústice) 1) Care ține de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepționează sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique