Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACUZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care acuză. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [Cf. fr. accusateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. ♦ ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește. ♢ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. – După fr. accusateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACUZATÓR s., adj. 1. s. v. procuror. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Faptă ~oare.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; f. sg. și pl. acuzatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acuzatór, -oáre adj. Care acuză.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACUZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care acuză; care învinuiește. ◊ ~ public persoană care susține învinuirea în procesele penale. /<fr. accusateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)