Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: adăpa (verb tranzitiv) , adăpare (substantiv feminin)   
ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa.V. adăpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adăpáre s. f., g.-d. art. adăpării; pl. adăpări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adăpáre f. Acțiunea de a adăpa o dată. – Vechĭ adăpăcĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊ Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /<lat. adaquare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. Să adapi pământul cu sânge de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adăpá (adáp, adăpát), vb.1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s. n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s. f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s. f. (înv., otrăvire).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. și pl. adápă; conj. prez. 3 sg. și pl. adápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adáp (vest) și adăp (est), a adăpá v. tr. (lat. ádaquo, -are, d. aqua, apă; it. adacquare, pv. azaigar, sp. adaguar). Alimentez vitele cu apă (ducîndu-le apă cu găleata): plugaru-și adapă vita. Fig. Învăț, sug învățătură: fiecare să se adape de la izvoru științeĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
adăp, V. adap.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)