Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: adăsta (verb tranzitiv) , adăstare (substantiv feminin)   
ADĂSTÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a adăsta.V. adăsta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADĂSTÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a adăsta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adăstáre s. f., g.-d. art. adăstării; pl. adăstări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADĂSTÁ, adắst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A aștepta. [Prez. ind. și: adást] – Lat. ad-astare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADĂSTÁ vb. v. aștepta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adăstá (-ást, -át), vb. – A aștepta. – Mr. adastu. < Lat. ădastāre „a fi prezent” (Pușcariu 22; REW 148; DAR), care nu trebuie confundat cu lat. adastare „a grăbi” (REW 3990), de origine germanică. Se remarcă tendința de a conjuga eu adăstez.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
adăstá vb., ind. prez. 1 sg. adăst, 2 sg. adăști, 3 sg. și pl. adástă, conj. prez. 3 sg. și pl. adáste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adắst, a v. tr. (lat. adastare din ad-ad-stare; pv. adastar, a se grăbi. – Adăst, adăștĭ, adastă; să adăste și să adaste), Aștept.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)