ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADAMÁNT, adamante, s. n. (În basme) Diamant. – Slav (v. sl. adamantŭ < gr.)
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADAMÁNT s. v. diamant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adamánt (adamánte), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
adamánt s. n., pl. adamánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink