ADÁUS s. n. v. adaos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADÁUS s. n. v. adaos.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într' adaus, a fi gravidă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink