ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADÉPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – câștigat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADÉPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adépt s. m., pl. adépți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ADÉPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Adept ≠ adversar, potrivnic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
adépt adj. m., s. m., pl. adépți; f. sg. adéptă, pl. adépte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adept, -ă s. f., pl. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADÉPT ~ți m. Persoană care aderă la o doctrină, la o idee sau care împărtășește convingerile cuiva. /<fr. adepte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
adéptă s. f., g.-d. art. adéptei; pl. adépte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink