Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susține, a întări justețea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, s. f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adeverește); adeveritor, s. m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adj. (fals, mincinos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
de-adevărát loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adeveréz, a -ărá v. tr. (lat. ad-de-verare, d. vérum, adevăr). Vechĭ Adeveresc. Mărturisesc adevăru. – În Serbia adăvărez, a -á.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)