Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: adevăra (verb tranzitiv) , adevărat (adjectiv)   
ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ◊ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (În opoziție cu mincinos; adesea adverbial) Conform cu adevărul. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. ♦ Autentic, original, nefalsificat. ♦ Netăgăduit. 3. (În opoziție cu inexact; adesea adverbial) Just, corect, drept. – V. adevăra.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADEVĂRÁT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~ .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~; bea o cafea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
adevărát adj. m., pl. adevăráți; f. sg. adevărátă, pl. adevăráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adevărát, -ă adj. Conform adevăruluĭ. Sincér: amic adevărat. Care are calitățile esențiale naturiĭ sale: un diamant adevărat. Convenabil, potrivit: ĭacă adevăratu săŭ loc! Astr. Timp adevărat, timp măsurat pin [!] mișcarea reală a pămîntuluĭ. Adv. În adevăr: adevărat așa (vechĭ cu adevărat). – Vechĭ și deadevăr (ea dift.), adj. și adv., fem. ară, pl. ere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADEVĂRÁT1 adv. În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ADEVĂRÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea; drept; just. Știre ~tă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură ~tă.Cu ~ într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten ~. Om ~. /Din adevăr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susține, a întări justețea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, s. f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adeverește); adeveritor, s. m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adj. (fals, mincinos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
de-adevărát loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adeveréz, a -ărá v. tr. (lat. ad-de-verare, d. vérum, adevăr). Vechĭ Adeveresc. Mărturisesc adevăru. – În Serbia adăvărez, a -á.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)