ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADMIRÁBIL, -Ă adj. Vrednic de admirat; încântător, minunat. [Cf. fr. admirable, lat. admirabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADMIRÁBIL, -Ă adj. vrednic de admirat; încântător, minunat. (< fr. admirable, lat. admirabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Fr. admirabile (lat. lit. admirabilis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADMIRÁBIL adj. deosebit, excelent, încântător, remarcabil. (Un spectacol ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
admirábil adj. m., pl. admirábili; f. sg. admirábilă, pl. admirábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
admirábil, -ă adj., (lat. admirabilis). Demn de admirațiune, minunat. Adv. În mod admirabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADMIRÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este plin de farmec; care este vrednic de admirat; încântător; fermecător; adorabil. /<lat. admirabilis, fr. admirable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink