ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADNOTÁȚIE s.f. Adnotare. [Gen. -iei, var. adnotațiune s.f. / cf. lat. adnotatio, fr. adnotation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADNOTÁȚIE s. f. adnotare. (< lat. adnotatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Lat. lit. adnotatio, -onis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADNOTÁȚIE s. adnotare, notă, notiță. (~ii la un text.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adnotáție s. f. → notație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink