ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADÓNIC adj.n. Vers adonic = vers alcătuit dintr-un dactil și un spondeu sau troheu. [< fr. adonique, cf. lat. (versus) adonius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADÓNIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADÓNIC, adonice, adj. n. (În expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Fr. adonique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adónic (vers ~) adj. m.; pl. f. adónice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
adónic adj. n., pl. adónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adónic, -ă adj. (lat. vérsus adónius). Metr. Vers adonic, vers latin orĭ grecesc compus dintr' un dáctil și un spondeŭ saŭ troheŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink