Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinții) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADOPTÍV, -Ă adj. (Despre copii) Înfiat. ♦ (Despre părinți; despre patrie) Dobândit prin adopție. [Cf. lat. adoptivus, fr. adoptif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADOPTÍV, -Ă adj. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat. ◊ (despre părinți) dobândit prin adopție. (< fr. adoptif, lat. adoptivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil străin. – Fr. adoptif (lat. lit. adoptivus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adoptív adj. m., pl. adoptívi; f. adoptívă, pl. adoptíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ADOPTÍV adj. 1. înfiat. 2. v. vitreg. 3. spiritual, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adoptív adj. m. (sil. mf. ad-), pl. adoptívi; f. sg. adoptívă, pl. adoptíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adoptív, -ă adj. (lat. adoptivus). Relativ la adopțiune: fiŭ, tată adoptiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADOPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care a fost înfiat. Copil ~. 2) Care a înfiat un copil. Părinți ~i. /<fr. adoptif, lat. adoptivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)