Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: adora (verb tranzitiv) , adorare (substantiv feminin)   
ADORÁRE s. f. 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADORÁRE s.f. Faptul de a adora; adorație. [< adora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADORÁRE s. f. Faptul de a adora; iubire sau admirație nemărginită, divinizare. ♦ Cult, venerație, slăvire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADORÁRE s. 1. divinizare, idolatrizare, venerare. (~ cuiva.) 2. v. adorație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adoráre s. f., g.-d. art. adorării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ADORÁ adór tranz. 1) A iubi cu patimă. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a venera; a idolatriza; a zeifica; a diviniza. /<fr. adorer, lat. adorare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ADORÁ vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADORÁ vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. – Fr. adorer (lat. lit. adorare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADORÁ vb. a diviniza, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adorá vb., ind. prez. 1 sg. adór, 3 sg. și pl. adóră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adór, a -á, v. tr. (lat. ad-óro, -oráre). Mă închin luĭ Dumnezeŭ. Fig. Iubesc cu pasiune: a adora muzica.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
adorațiúne f. (lat. adorátio, -ónis). Acțiunea de a adora; iubire extremă. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)