Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit fără a fi cultivat. 2. (Despre țesuturi, organe) Care se dezvoltă în alte locuri decât cele obișnuite, normale etc. ◊ Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvoltă din țesuturi. 3. (Geol.; despre cratere) Care are altă deschizătură decât craterul principal. – Din fr. adventif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit fără a fi cultivat. ♦ (În sintagmele) Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvoltă din țesuturi. 2. (Geol.; în sintagma) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. – Din fr. adventif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADVENTÍV, -Ă adj. 1. (Despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit prin semințe, fără a fi cultivat. ♦ (Despre rădăcini) Dezvoltat în alt loc decât cel normal. 2. (Geol.) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. [< fr. adventif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADVENTÍV, -Ă adj. 1. (biol.; despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză. 2. (despre rădăcini, muguri) dezvoltat întâmplător în alt loc. 3. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal. (< fr. adventif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. (Bot.) Care apare sau crește în alt loc decât cel normal. Rădăcini adventive.Fr. adventif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adventív adj. m., pl. adventívi; f. sg. adventívă, pl. adventíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adventív, -ă adj., (lat. adventivus). Care vine pe urmă. Jur. Dobîndit alt-fel de cît pin [!] succesiune directă. Bot. Rădăcinĭ, ramurĭ adventive, care răsar maĭ pe urmă pe trunchĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADVENTÍV ~ă (~i, ~e) 1) (despre plante) Care se răspândește undeva fără a fi cultivat. 2) (despre rădăcini) Care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. /<fr. adventif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)