ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație specială pentru adăpat. – Din adăpa + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. și reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. și Transilv.) halău, (Munt., Olt. și Ban.) piuă. (~ pentru vite.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adăpătoare f., pl. orĭ. Loc unde se adapă vitele (jgheab saŭ loc la rîŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADĂPĂTOÁRE ~óri f. 1) Loc unde se adapă animalele. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; jgheab; uluc. ~ automată. /a adăpa + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink