AÉD, aezi s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AÉD s.m. Poet-cântăreț la vechii greci, care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. [Pron. a-ed, pl. -ezi. / < fr. aède, cf. gr. aoidos – cântăreț].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AÉD s. m. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. (< fr. aède, gr. aoidos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AÉD, aezi s. m. Poet-cântăreț din Grecia antică. – Fr. aède (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aéd s. m. (sil. a-ed], pl. aézi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aéd m. (vgr. aoidós). Poet și cîntăreț (la vechiĭ Grecĭ): Orfeŭ era un aed.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink