AEROPLANCTÓN s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. – Din germ. Aeroplankton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AEROPLANCTÓN, aeroplanctoane s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. [Pr.: a-e-] – Din germ. Aeroplankton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AEROPLANCTÓN s.n. Plancton care trăiește în aerul atmosferic. [< germ. Aeroplankton, cf. gr. aer – aer, planktos – rătăcitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AEROPLANCTÓN s. n. planctonul din aerul atmosferic. (< germ. Aeroplankton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aeroplanctón (-ro-planc-ton) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
aeroplanctón s. n. (sil. -planc-), pl. aeroplanctoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AEROPLANCTÓN ~oáne n. Totalitate a microflorei și microfaunei care plutește în aerul atmosferic. /<germ. Aeroplankton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink