AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AEROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s.f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. (< fr. aérostatique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
aerostátic adj. (sil. mf. -sta-) → static
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AEROSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aerostatică; propriu aerostaticii. /<fr. aérostatique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink