AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, c*****l. – Din lat. affabilis, fr. affable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFÁBIL, -Ă adj. C*****l, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, c*****l, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, c*****l. – Fr. affable (lat. lit. affabilis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, c*****l, prietenesc, prietenos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință c******ă; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink