AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. – Din fr. aphélie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. – Din fr. aphélie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFÉLIU n. Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete. [Sil. -li-u] /<fr. aphélie, germ. Aphelium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFÉLIU s.n. (Astr.; op. periheliu) Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete. [< fr. aphélie, cf. gr. apo – departe, helios – soare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFÉLIU s. n. punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unui corp ceresc. (< fr. aphélie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete. – Fr. aphélie (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Afeliu ≠ periheliu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
aféliu s. n. (sil. -li-u), art. aféliul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aféliŭ n. (vgr. apó, de la, departe, și -élios, soare). Astr. Punctu cel maĭ departe de soare al orbiteĭ uneĭ planete, în opoz. cu perieliŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink