Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: afina (verb tranzitiv) , afinare (substantiv feminin)   
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impuritățiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFINÁRE s.f. Acțiunea de a afina; afinaj. ♦ Operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. ♦ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă. [< afina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFINÁRE s. f. 1. acțiunea de a afina; afinaj. 2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. (< afina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFINÁRE s. (IND., TEHN.) afinaj. (~ zahărului brut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afináre s. f., g.-d. art. afinării; pl. afinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)