AFINÉT, afineturi, s. n. Afiniș. – Afin1 + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFINÉT, afineturi, s. n. Afiniș. – Din afin1 + suf. -et.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFINÉT s. v. afiniș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afinét s. n., pl. afinéturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink