Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Fr. affinité (lat. lit. affinitas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFINITÁTE s. v. potrivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afinitáte s. f., g.-d. art. afinității; pl. afinități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afinitáte f. (lat. affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. Chim. Tendența [!] corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFINITÁTE ~ăți f. 1) Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufletească. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianță. /<fr. affinité, lat. affinitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)