AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFINÍȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afiníș s. n., pl. afiníșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AFINÍȘ ~uri n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink