Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: afirma (verb tranzitiv) , afirmare (substantiv feminin)   
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei. – V. afirma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) afirma. [< afirma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFIRMÁRE, afirmări, s. f. Acțiunea de a (se) afirma și rezultatul ei.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFIRMÁRE s. v. manifestare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Afirmare ≠ negare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
afirmáre s. f.,.g.-d. art. afirmării; pl. afirmări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. – Din fr. affirmer, lat. affirmare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
A AFIRMÁ afírm tranz. 1) A declara în mod ferm. 2) A susține ca fiind adevărat./<fr. affirmer, lat. affirmare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AFIRMÁ mă afírm intranz. (despre persoane și despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se impune; a se ilustra; a se remarca; a se distinge; a excela; a se evidenția; a bria. /<fr. affirmer, lat. affirmare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFIRMÁ vb. I. 1. tr. A spune, a susține ceva cu tărie, a declara categoric, ferm; a susține că ceva este adevărat. 2. refl. A se evidenția, a se remarca. [P.i. afirm. / < fr. affirmer, cf. lat. affirmare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFIRMÁ vb. I. tr. a susține, a declara categoric, ferm. II. refl. a se evidenția, a se face remarcat prin ceva. (< fr. affirmer, lat. affirmare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFIRMÁ, afírm, vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se face remarcat, a se manifesta în chip deosebit. – Fr. affirmer (lat. lit. affirmare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFIRMÁ vb. 1. a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, (înv.) a mărturi. (~ următoarele ...) 2. a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 3. v. manifesta. 4. v. susține. 5. a se evidenția, a se impune, a se remarca. (S-a ~ repede în cinematografie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A afirma ≠ a contesta, a infirma, a nega, a tăgădui, a denega
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
afirmá vb., ind. prez. 1 sg. afírm, 3 sg. și pl. afírmă; conj. prez. 3 sg. și pl. afírme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afírm, a v. tr. (lat. affirmare, d. firmus, tare). Asigur, susțin că ceva e adevărat. V. refl. Mă arăt, mă fac cunoscut: s' a afirmat ca poet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
afirmațiune f. (lat. affirmátio, -ónis). Acțiunea de a afirma. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)