Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: afront (substantiv neutru) , afronta (verb tranzitiv)   
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din fr. affront.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AFRÓNT s.n. Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [Pl. -turi. / < fr. affront].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFRÓNT s. n. insultă, jignire adusă cuiva în public. (< fr. affront, it. affronto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFRÓNT, afronturi, s. n. Insultă în public; jignire – Fr. affront.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFRÓNT s. v. jignire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afrónt s. n. (sil. -front), pl. afrónturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afrónt n., pl. urĭ (fr. affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat rom. înfruntare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt.Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AFRÓNT ~uri n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un ~. [Sil. a-front] /<fr. affront
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)