Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: afronta (verb tranzitiv) , afrontat (adjectiv)   
AFRONTÁT, -Ă adj. (Despre motive ornamentale) Aranjat, dispus față în față; opus. [Cf. fr. affronté, it. affrontato].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFRONTÁT, -Ă adj. (despre motive iconografice) repre-zentat prin două animale dispuse față în față. (< fr. affronté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
afrontát adj. m., pl. afrontáți; f. sg. afrontátă, pl. afrontáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt.Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
afrontá/afruntá vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afrónt/afrúnt, 3 sg. și pl. afróntă/afrúntă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)