Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: afumătoare (substantiv feminin) , afumător (adjectiv)   
AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din afuma + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFUMĂTOÁRE s. 1. ( BIS.) casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnați.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afumătoáre s. f., g.-d. art. afumătórii; pl. afumătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AFUMĂTÓR s. n. v. afumătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFUMĂTOÁRE ~óri f. 1) Instrument care produce fum fără flăcări servind la liniștirea albinelor când se lucrează la stup. 2) Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătorie. ~ de carne. /a afuma + suf. ~ [toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFUMĂTÓR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)