Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: afunda (verb tranzitiv) , afundat (adjectiv)   
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. 1. Care a intrat adânc într-un lichid sau într-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFUNDÁT, -Ă, afundați, -te, adj. (Rar) Foarte depărtat, abia zărit. – V. afunda.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
afundát, -ă adj. Înfundat, adîncat: ochĭ afundațĭ. Adîncat, lăsat în jos: teren afundat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări, a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. – Lat. affundare (< ad + fundum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AFUNDÁ afúnd tranz. A face să se afunde; a cufunda. /<lat. affundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AFUNDÁ mă afúnd intranz. 1) A se lăsa la fund; a intra cu totul (într-un lichid, într-o substanță moale etc.); a se cufunda. 2) A pătrunde adânc cu mintea. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se cufunda. /<lat. affundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFUNDÁ, afúnd, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) cufunda (într-un lichid). 2. Refl. A pătrunde adânc; fig. a se pierde în depărtări; a dispărea. ♦ Fig. A se cufunda într-o acțiune. 3. Refl. A se face mai adânc, a se adânci. – Lat. affundare (< ad + fundum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFUNDÁ vb. 1. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. v. cufunda. 3. v. înfunda. 4. a(-și) cufunda, a(-și) înfunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afundá (afúnd, afundát), vb.1. A adînci. – 2. A scufunda. – 3. (refl.) A cădea la fund. – Mr. afundu, afundare. De la fund. Der. directă din lat. affundāre pare a se baza pe prezența it. affondare (sard. affundare), v. fr. afonder, v. sp. afondar, port. afundar (Pușcariu 36; Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv. rom. să fie der. neol., cum remarcase deja REW. – Der. afundător, s. m. (scufundător); afundătură, s. f. (ascunzătoare); afundiș, s. n. (adîncime); afunzime, s. f. (adîncime, prăpastie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
afundá vb., ind. prez. 1 sg. afúnd, 3 sg. și pl. afúndă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
3) afúnd, a v. tr. (d. a 4 și fund orĭ lat. affŭndare, it. affondare, vfr. afonder, sp. afondar, pg. afundar. V. cu- și în-fund). Rar. Cufund: a afunda o corabie V. refl. Mă cufund: rațele se afundaŭ în baltă. Mă înfund: hoțiĭ s' aŭ afundat în pădure. Fig. Mă adîncesc: a te afunda în cugetări.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)