AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var.: afurisánie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFURISÉNIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; de fel. [Var.: afurisánie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie (după v. sl. zaklin, -anie).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFURISÉNIE s. v. excomunicare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afurisénie s. f. (sil. -ni-e), art. afurisénia (sil. -ni-a), g.-d. art. afuriséniei; pl. afurisénii, art. afuriséniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afurisánie și (ob.) -énie f. (d. a afurisi și sufixu sl. -ánie). Excludere dintr' o religiune, excomunicare, Blestem.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink