Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ Refl. A se jura. – Din sl. aforisati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A blestema, a anatemiza; a excomunica. ♦ A ocărî. ♦ Refl. A se jura (că e așa cum spune). – Slav (v. sl. aforisati < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFURISÍ vb. 1. v. excomunica. 2. v. blestema.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afurisí (afurisésc, afurisít), vb.1. A arunca anatema asupra cuiva. – 2. A blestema, a înjura. Mr. afurisire, megl. furisit, adj. Mgr. ἀφορίζω, aorist ἀφόρισα (Roesler 565; Sandfeld 21); cf. bg. afurisati, tc. aforoz.Der. afurisenie, s. f. Din rom. provine săs. afuresin „a blestema, a înjura”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
afurisí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afurisésc, imperf. 3 sg. afuriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afuriseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A AFURISÍ ~ésc tranz. rel. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AFURISÍ mă ~ésc intranz. A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmații; a se jura. /<ngr. aphorizo, sl. aforisati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A afurisi ≠ a binecuvânta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
afurisésc v. tr. (mgr. aforizo, elimin, d. orízo, mărginesc. V. aforizm, aorist, enorie, orizont, oropsesc). Exclud dintr' o religiune, excomunic. Blástăm [!] răŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)