Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: aga (substantiv feminin) , agale   
AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGÁLE adv. Fără grabă; pe îndelete; alene; lin; domol; încet. /<ngr. agalia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Ngr. agalia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGÁLE adv. alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agále, adv.1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
agále adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agá (înv.) s. f., art. agáua, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ÁGA s. f., pl. ÁGA
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de poliție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)