AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc; masă colegială. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Din fr., lat. agape.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGÁPĂ s.f. 1. Masă comună la primii creștini. 2. Masă prietenească. [Cf. fr., lat., gr. agape].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGÁPĂ s. f. 1. masă comună la primii creștini. 2. masă colegială. (< fr., lat. agape)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agápă s. f., g.-d. art. agápei; pl. agápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agápă f., pl. e (vgr. agápe, iubire). Ospăț comun al primilor creștinĭ. Astăzĭ, masă comună de prietenĭ, de profesioniștĭ: agapa unor ziariștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGÁPĂ ~e f. Masă prietenească; masă colegială. /<fr., lat. agape
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink