AGHEÁSMĂ s. f. (În religia creștină) Apă sfințită. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Din sl. agiazma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGHEASMĂ f. Apă sfințită. ◊ Vrei, nu vrei, bea, Grigore, ~ se spune când cineva trebuie să facă ceva fiind constrâns. [G.-D. aghesmei; Sil. a-gheas-] /<sl. agiazma, ngr. agiásma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Slav (v. sl. agiazma < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGHEÁSMĂ s. (BIS.) (pop.) apă sfințită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AGHEÁSMĂ s. v. rachiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
agheásmă s. f., g.-d. art. aghésmei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agheázmă (est) și aĭazmă (vest) f., pl. ezme, ca mirezme (ngr. și vgr. agiasma, d. agiázo, sfințesc, ágios, sfînt; vsl. rus. agiazma, bg. agiĭazma și aĭazma; turc. aĭazma, fîntînă miraculoasă. V. hagiŭ). Apă sfințită de preut [!]. Fig. Iron. Rachiu saŭ vin: bețivu cu agheazma de dimineață. În Ban. ĭazmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink