AGLUTINÁNT, -Ă, aglutinanți, -te, adj., subst. I. Adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire, care servește la aglutinare. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. II. 1. S. m. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. S. n. Substanță vâscoasă preparată din amidon, dextrină, gumă și albumină, care se adaugă în pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGLUTINÁNT s.m. 1. Anticorp care coagulează bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. ♦ Material de legătură între agregate (2). [Cf. fr. agglutinant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁNT, -Ă adj. Care aglutinează. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care relațiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvântului. [Cf. fr. agglutinant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁNT, -Ă I. adj. care aglutinează. ♦ limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului. II. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism. III. s. n. 1. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. 2. material de legătură între agregate (2). (< fr. agglutinant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁNT2, -Ă, aglutinanți, -te, adj. Care unește, lipește, care aglomerează prin alipire. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului. – Fr. agglutinant (lat. lit. agglutinans, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGLUTINÁNT1, aglutinanți, s. m. 1. Anticorp în organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism. 2. Substanță care are proprietatea de a coagula coloizii. – Fr. agglutinant.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aglutinánt adj. m. (sil. -glu-), pl. aglutinánți; f. sg. aglutinántă, pl. aglutinánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aglutinánt (anticorp) s. m. (sil. -glu-), pl. aglutinánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aglutinánt (ind. text.) s. n. (sil. -glu-), pl. aglutinánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aglutinánt, -ă (lat. agglútinans, -ántis; fr. -nant). Care unește, care încheĭe: substanță aglutinantă. Limbĭ aglutinante saŭ aglomerante, cele în care rădăcinile se aglomerează fără a se topi de tot, ca să formeze compușĭ care exprimă combinațiunĭ de ideĭ și relațiunĭ de orĭ-ce fel, precum e ungureasca. S. n., pl. e. Substanță aglutinantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGLUTINÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care aglutinează. Substanță ~tă. ◊ Limbă ~tă limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin atașarea afixelor la rădăcina cuvântului. /<fr. agglutinant, lat. agglutinans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGLUTINÁNT2 ~ți m. Substanță vâscoasă care se adaugă la pasta de imprimat pentru a păstra desenul pe țesătură. /<fr. agglutinant, lat. agglutinans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink