Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: aglutina (verb) , aglutinare (substantiv feminin)   
AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; alipire. – V. aglutina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a se aglutina. ♦ Alipire a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. ♦ (Lingv.) Alipire a unei particule la un cuvânt sau a unui cuvânt la alt cuvânt. [< aglutina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁRE s. f. 1. acțiunea de a se aglutina. 2. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. 3. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt. (< aglutina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, aglomerare prin lipire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGLUTINÁRE s. (LINGV., BIOL., TEHN.) alipire, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aglutináre s. f. (sil. -glu-), g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE AGLUTINÁ pers. 3 se ~eáză 1) (despre particulele unor materiale) A se uni prin adeziune formând un tot. 2) lingv. (despre afixe, cuvinte) A se alipi la alt cuvânt formând o unitate nouă. [Sil. a-glu-] /<fr. agglutiner, lat. agglutinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGLUTINÁ vb. I. refl. A se uni, a se lipi strâns. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire. ♦ (Despre cuvinte etc.) A se uni, a se lipi, formând un cuvânt unic (cu alt sens). [< fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁ vb. refl. a se uni, a se lipi strâns. (< fr. /s'/agglutiner, lat. agglutinare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se împreuna prin alipire; a se uni. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt. – Fr. agglutiner (lat. lit. agglutinare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aglutiná (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutineáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
AGLUTINÁ vb. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aglutiná vb. (sil. -glu-), ind. prez. 1 sg. aglutinéz, 3 sg. și pl. aglutineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aglutinațiúne f. (lat. agglutinátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se aglutina. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
aglutinéz v. tr. (lat. agglutinare, d. glútino, -áre, a încleĭa, care vine), d. glúten orĭ glutinum, cleĭ). Lipesc la un loc, înpreun pin [!] lipire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)