AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGNAȚIÚNE f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. /<fr. agnation, lat. agnatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr. agnation, lat. agnatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr. agnation, lat. agnatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
agnațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. agnațiúnii; pl. agnațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agnațiúne f. (lat. agnátio, -ónis). Rudenie pin [!] alianță, în opoz. cu cognațiune, rudenie naturală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink