AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la agnosticism. // s.m. și f. Adept al agnosticismului. [Cf. fr. agnostique, it. agnostico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGNÓSTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al agnosticismului. (< fr. agnostique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Fr. agnostique (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agnóstic (ag-nos- / a-gnos-) adj. m., s. m., pl. agnóstici; adj. f., s. f. agnóstică, pl. agnóstice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
agnóstic adj., s. (sil. mf. a-) → gnostic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agnóstic s. m., pl. agnóstici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AGNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de agnosticism; propriu agnosticismului. /<fr. agnostique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGNÓSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al agnosticismului. /<fr. agnostique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink