Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: agonisi (verb tranzitiv) , agonisire (substantiv feminin)   
AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.V. agonisi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGONISÍRE s. f. Acțiunea de a agonisi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGONISÍRE s. 1. v. economisire. 2. v. economie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
agonisíre s. f., g.-d. art. agonisírii; pl. agonisíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AGONISÍ ~ésc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGONISÍ, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGONISÍ vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A agonisi ≠ a cheltui, a risipi, a prăpădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agonisí (-sésc, -ít) vb.1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
agonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. agoniseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor [!], agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V. agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)