Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: agrega (verb) , agregare (substantiv feminin)   
AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGREGÁRE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor părți între care nu există o legătură intimă; unire într-un tot; agregație. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stări de consistență sub care se poate prezenta materia. [< agrega].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁRE s. f. faptul de a se agrega; agregație. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei. (< agrega)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; alipire. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență diferită sub care se poate prezenta materia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. agregării; pl. agregări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agregáre f. Acțiunea de a agrega, de a uni, de a conglomera.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s'/agréger, lat. agregare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într' un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)