Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care funcționează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. – Din fr. agrégé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. – Din rus. agregat, (2) fr. agrégat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGREGÁT s.m. (Ieșit din uz) Profesor agregat = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor. [După fr. agrégé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁT s.n. 1. Grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul și cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. 4. Îngrămădire de organe pe o mică suprafață a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agrégat, lat. aggregatum – reunit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁT2 s. m. profesor ~ = (în unele țări) titlu universitar conferit prin concurs colaboratorului, asociat la catedră unui profesor, autorizat să țină lecții din cursul acestuia. (după fr. agrégé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁT1 s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune. 2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în expr.) Profesor agregat = profesor universitar care și-a câștigat titlul prin concurs, rămânând totuși dependent de catedra altui profesor. – După fr. agrégé.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. – Fr. agrégat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agregát (persoană) s. m. (sil. -gre-), pl. agregáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agregát (obiect) s. n. (sil. -gre-), pl. agregáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agregát, -ă adj. și s. (d. agreg). Profesor alipit pe lîngă altu saŭ alțiĭ: profesor agregat (saŭ numaĭ agregat). S. n., pl. e. Grămădire de minerale care aderă între ele: un agregat de plumb.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGREGÁT ~e n. 1) Grup de mașini cuplate pentru a lucra ca un tot unitar. ~ agricol. 2) Material inert (nisip, pietriș etc.) care, fiind amestecat cu ciment și apă, se folosește la prepararea mortarului, a betonului. /<fr. agrégat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s'/agréger, lat. agregare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într' un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)