AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare; fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Fr. agressif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGRESÍV adj. 1. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 2. v. violent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Agresiv ≠ inagresiv, neagresiv, pașnic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agresív adj. m. (sil. -gre-), pl. agresívi; f. sg. agresívă, pl. agresíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agresív, -ă adj. (d. lat. aggressus cu sufixu -iv; fr. agressif). Care are caracter de agresiune: vorbe agresive. Adv. În mod agresiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care atacă fără a fi provocat; care are caracter de agresiune. 2) fig. Care caută prilej de ceartă; provocator. Comportare ~ă. 3) (despre substanțe) Care atacă un corp cu care vine în contact. /<fr. agressif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink