AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AIUREÁLĂ s. 1. v. delir. 2. v. sminteală. 3. v. absurditate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aiureálă s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink