Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: aiuri (verb) , aiurit (adjectiv)   
AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; p. ext. (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză. – V. aiuri.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AIURÍT adj. 1. v. smintit. 2. v. zăpăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aiurít adj. m., s. m., pl. aiuríți; f. sg. aiurítă, pl. aiuríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aĭurít, -ă adj. Cu gîndu aĭurea, zăpăcit, S. n., pl. urĭ. Rar. Aĭureală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AIURÍ vb. IV. v. aiura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AIURÍ vb. IV. v. aiura.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)