Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AJUTÓR2, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). – Lat. adjutorium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AJUTÓR1, ajutoare, s. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile). ◊ Expr. A fi de ajutor sau a veni în ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva). ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutorium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AJUTÓR s., interj. 1. s. asistență, ocrotire, protecție, sprijin, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contribuție, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societăți.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul bătrânețelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ prețios.) 9. interj. săriți! (~!, mă omoară!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ajutór (ajutoáre), s. n.1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori.Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ajutór (persoană) s. m., pl. ajutóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ajutór (sprijin, asistență) s. n., pl. ajutoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ajutór n., pl. oáre și urĭ (lat. adjutorium). Acțiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări în ajutor cuĭva, a-ĭ aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, orĭ aide, ajutor): primaru și ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit și ajutorință (sec. 18). Ajutor! strigăt de cerut ajutor (adică: sărițĭ în ajutor, dați-mĭ ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ș. a. Cp. cu membru, meșter și șef.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AJUTÓR1 ~i m. Persoană care ajută pe cineva într-o situație dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AJUTÓR2 ~oáre n. Susținere materială sau morală; sprijin; reazem. A da ~. ◊ A da o mână de ~ a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
!prim ajutór (ajutor medical imediat) adj. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ajutoáre s. f., g.-d. art. ajutoárei; pl. ajutoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim ajutór (ajutor medical imediat) num. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizație internațională de colaborare economică între state socialiste. Creată în 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, România, Ungaria și U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (în 1949; din 1962 nu mai participă la activități), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) și Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit după modelul și teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea față de Moscova a țărilor membre, atît în planul economic cît și în cel politic; desființat la 28 iunie 1991.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)