Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: alătura (verb tranzitiv) , alături   
ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc.). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe același plan, pe lângă. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – A3 + lature.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) Alături cu drumul = fără judecată, fără rațiune. ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alături. 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = o dată cu..., pe lângă... ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alắturea adv.] – Din a3 + lature.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lângă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alături, adv.1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var.Der. alătura, vb. (a așeza alături); alăturaș, s. m. (înv., vecin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
alắturĭ (vest) și alắturea (est) adv. (d. lature). Lîngă: alăturea de noĭ, cu noĭ; alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lîngă: mergea pe alăturea de mine, locuĭește pe alăturea de noĭ.Vechĭ alaturea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ALĂTURÁ alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta; a compara. /Din alături
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALẮTURI adv. Lângă cineva sau ceva. A se așeza ~. ◊ A fi ~ de cineva a acorda cuiva un sprijin; a fi solidar cu cineva. ~ cu drumul fără judecată; fără chibzuință. [Sil. -turi; Var. alăturea] /a + lature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lăturá vb. I] – V. alături.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alături/alăturea adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alắtur și -éz, a v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)